Atâta eşti de departe

Atâta eşti de departe,
Iubirea mea,
Încât nimic nu mai e
Cum era.
Răsăritul
e lipsit de grandoare
Şi când noaptea coboară,
Devine neagră, neagră,
Fără prezenţa făpturii tale.
Detest marea cea mare,
Marea ce ne separă,
Şi totuşi prin ea
Îţi trimit un crâmpei
Din inima mea.
Iubirea mea,
Să ştii că-n inima mea
E locul tău mereu,
Chiar dacă eşti departe
Chiar dacă sufăr peste poate,
Eu cred şi sper în fiecare seară
În dragostea noastră nepieritoare.
Când unul lângă altul vom fi,
Când veseli ne vom regăsi,
Cheia de la inima mea,
Ţi-o voi reda , ţi-o voi reda.
Dar pân`atunci
Visează-mă, iubirea mea
Eu, lipsa ta, tu, lipsa mea.
Visează-mă, iubirea mea.

Declaratie de iubire

A ta privire m-a furat
Trezita dintr-un vis feeric,
Al tau sarut m-a fermecat

Imbratisarile-ti de flori,
Sunt crin de-n alb imaculat
Ce-n al meu trup starnesc fiori
La care nici nu am Tu esti lumina-nintuneric,
visat.

Al tau sarut e strop de roua
Ce face inima sa-mi bata
In ritm alert,asa cum ploua
Si cum n-a mai batut vreodata.

Pe al meu corp,simt mangaierea
Buzelor tale de catifea,
Ce-mi par a fi dulci ca si mierea
Cand acopera gura mea.

Imi place sa te simt aproape
Imi place sa te simt la piept
Si-mi place cand imi spui in soapte
Ca ma doresti si asta-i drept.

Mi-ar placea in fiecare zi,
In patul meu sa te gasesc
Sa fie atunci orice ar fi,
Voi dovedi cat te doresc.

Mi-ai aratat ce e iubirea
Din clipa cand m-ai sarutat
Si am stia ce-i nemurirea
Cand tu in brate m-ai luat.

Si de-ar fi noaptea cat o vara
Iar noi sa nu vream sa dormim
Eu mi-as dori a mia oara
Sa aratam cat ne iubim.

Daca nu-ti plac a mele versuri,
De-ti par cuvinte scrise-n vant,
De-ti par a fi fara de sensuri,
Te rog ingroapa-le-n pamant.
Iara de-ti place poezia
Si tu pe mine ma iubesti,
Pastreaza versurile-n minte
Si aminteste-ti ca te iubesc.

Eu sunt aici tu esti departe
Si tot aici ma vei gasi.
Desi o zare ne desparte                                               
Mereu la tine ma voi gandi.

Atunci cand vei veni acasa
Si cand voi fi iar langa tine
Eu voi striga s-auda lumea,
Ca tu esti totul pentru mine.

                                  Autor -Ramona Dragos

Mama buna ,mama rea sau mama buna in aparenta

Ceea ce suntem azi sau ceea ce devenim intr-o buna masura se datoreaza eforturilor noastre dar in mare masura si parintilor .Unul din lucrurile importante care ne influenteaza in viata, comportamentul,atitudinea de invingator sau invins se datoreaza mamei in primul rand.Ea este principalul punct de referiment pe care il luam.Daca stie sa ne inspire atitudinea de invingator cu siguranta noi stim sa ne descurcam in situatii mai dificile,mai complicate.Daca ea nu a reusit sa i-si indeplineasca un vis,o realizare si nu se impaca cu ideea atunci ea nu crede si nu inspira optimism,fapt ce ne duce la o autostima slaba si ne taie din elan.Devenim mai suspiciosi,mai slabi ne credem fara folos.De multe ori ea se implica in viata noastra dand sfaturi si de multe ori are dreptate ,in unele cazuri insa ea se regaseste in neputinta ei daca a avut un esec si ne deviaza pe alta cale ,lucru ce poate ca nu este cel mai bine pentru noi.Asta nu inseamna ca nu vrea binele doar ca ea “masoara cu metrul ei”.Cu siguranta o mama vrea binele copilului,dar uneori priveste din prisma ei,lucru care uneori ne duce la o realizare dar uneori ne poate duce si la o lupta in care trebuie sa combatem mai mult.
Multi spun ca o mama ar trebui doar sa insoteasca copilul in viata si chiar daca uneori poate ca are dreptate,ar fi bine sa inspire optimism si incredere.Odata ce avem aceste lucruri depinde doar de noi sa finalizam ceea ce ne dorim in viata.Pentru a rupe cordonul ombilical in viata,pentru a descoperi copilul singur lumea in afara de imbratisari si incurajari un parinte trebuie sa arate si sa scoata la iveala razboinicul din noi,lucru ce ne face curajosi si ne face sa ne creasca autostima.Tot ce vreau sa spun este ca o mama vrea binele neconditionat copilului dar uneori ea vede situatia si se regaseste ea insasi si poate atunci nu este impartiala si de multe ori spune:”nu vreau sa ma implic in viata ta sau sa te influntez” si atunci ar trebui sa se implice.Ea trebuie sa stie sa fie mama,prietena si sora daca este nevoie si doar asa poate fi sigura ca acest lucru duce la cresterea unei persoane echilibrate.Sa stie cand sa interzica si sa stie cand sa permita .Pentru ca ea are avantajul ca a trait inainte unele situatii si stie sa faca diferenta..Sunt multe de spus dar eu am regasit trei tipuri de mame,pentru ca chiar daca nu exista o linie clara intre o mama buna si una rea,poate este prea dur spus rea,dar exista o a treia categorie cea a mamelor bune in aparenta.
Mama buna- afectiva,prezenta de fiecare data ,asculta necesitatile copilului,ajuta la dezvoltare lui si a talentelor sale si uneori chiar interzice anumite lucruri care la sfarsit se pot dovedi benefice pentru copil.Este o mama de “serviciu”care incearca trasformarea intr-o persoana echilibrata si acest lucru duce ca inca de la o varsta frageda copilul i-si cuneaste si i-si asigura personalitatea.Faptul ca unele persoane au un caracter puternic si se simt sigure si stabile inca de la o varsta frageda se datoreaza mamei,pentru ca prima amprenta asupra unui copil in cele mai multe cazuri este cea a mamei.
Mama buna in aparenta- are frica si temerea de a fi abandonata,creste copilul ca o proiectie a ceea ce ar fi vrut dar nu a putut sa aiba,santajeaza”pentru dragoste”,provoca unele sentimente de vina si tine copii prea legati de ea.Nu permit adevarata libertate a copilului care reactioneaza sau face un lucru doar ca mama il doreste.De multe ori este ascunsa in sentimente,uneori intervine in viata copilului sau spunand ca “il fac spre binele tau”dar in acelasi timp urmereste faptul si dorinta de a nu pierde contactul cu copilul,lucru ce aduce un sentiment de vinovatie copilului care simte si ia poate unele decizii pripite,decizii care aduc mai mult beneficiu mamei decat lui.Se foloseste de depresie si tacere ca arme de control,se lamenteaza si incearca sa atraga sentimente din partea copilului prin asta incercand sa arate sacrificiul ei.Sacrificiul unei mame toti il simtim si vedem si acest lucru trebuie sa il observam fara sa ne demonstreze ea sacrificiul ei .Desigur nu este de acuzat pentru ca ea cu siguranta se sacrifica, vrea binele copilului dar in acelasi timp vrea ca ea sa fie in centrul atentie si nu vrea ruptura,vrea o dependenta a copilului de ea.
Mama rea- cu siguranta exista si acest tip de mame din pacate.Fara afectiune,neinteresata si implica copilul in dezastrele ei din viata.Critica orice comportament al copilului ,ii distruge autostima pana cand il face depandent de ea,si acel copil o sa aiba dificultati in a se integra si reusi in viata.
Mama este este primul lucru important din viata fiecaruia dintre noi ea este izvorul vietii noastre dar in momentul in care o femeie decide sa devina mama trebuie sa stie ca este foarte dificil sa tii o balanta perfecta intre bunatatea si libertatea ce trebuie sa o acorde unui copil sa fie alaturi de el si in unele momente daca este nevoie sa intervina,pentru ca exista o vorba,”mama are intotdeauna dreptate” …sau poate nu intotdeauna .

Cheile fericirii

Tinerete,bogatie,frumusete,dragoste,sanatate?Nu nu sunt factorii exteriori cei care definesc acel stadiu de satisfactie subiectiva pe care o chemam FERICIRE.Toate acestea este o constructie interioara de participare si entuziasm.

Clasicile coloane ale fericirii:sanatate,dragoste ,fericire nu mai par asa solide cum gandeau batranii mai demult.E evident ca este nevoie de un minim de afectiune,de sanatate ,de bani pentru a se simti bine,dar odata ce depasim o anumita limita in cresterea unui anumit factor nu schimba cu nimic satisfactia noastra.
Spre exemplu sunt persoane care au sanatate dar le lipseste afectiune sau bani,si invers,sunt persoane care au bani foarte multi dar le lipseste afectiune sau sanatate.Astazi observam ca sentimentul de fericire provine din actiunile noastre si de la noi insine.Am observat ca starea de nefericire loveste mai mult pe cei care au totul sau pe cei care li se ofera totul.Poate este mai bine sa avem mai putin sau sa ni se ofere mai putin pentru a fi mai fericiti..

Strazile ce duc la fericire sunt putine in schimb strazile ce duc la nefericire sunt infinite.
Lucrurile ce ne dau nefericire sunt :individualismul,libertatea de a alege produse ieftine sau a lua ceea ce ni se ofera usor,cautarea de a avea o placere imediata.Foarte des observam ca avem o mai mare satisfactie dupa ce am obtinut ceva ce a necesitat un efort mai mare,sau de multe ori spunem:” cu cat timpul este mai lung cu atat placerea este mai mare”
Lucruri ce ne dau fericire in schimb sunt:senzatia de autonomie,libertatea de a critica ceva ce nu este corect sau drept,starea de bine impartita cu ceilalti,implicarea in proiecte ce noi le gandim si le vrem realizate,sau mai bine spus realizzare unui vis ce de mult il doream pus in realitate.-Ne face sa ne simtim bine,implicarea in proiecte ce sunt conectate cu dorintele noastre intime,atunci cand urmam strada ce ne-am propus-o sa o strabatem si atunci cand am invatat din greseli..Ne simtim fericiti in fiecare moment acceptand iubire si dragostea ce ni se ofera pentru a recupera linistea ce poarta cu ea placerea autentica.Ne simtim fericiti cand avem respect fata de noi insine ,atunci cand acceptam ceea ce suntem,cu greselile si falimentele noastre si atunci cand vedem cine ne vrea binele cu adevarat si neconditionat,si acest bine il acceptam in primul rand pentru ca ne vrem binele nostru in primul rand.Nu ar trebui sa cautam binele fortat ,in alta parte pentru ca adevarata dorinta de bine vine naturala si nu trebuie cautata fortat..Ne simtim bine atunci cand optimismul ne protejeaza de un discomfort si ne impinge sa fim curajosi.
Ne simtim bine atunci cand avem o persoana alaturi ce ne implica in proiecte pe care noi in inima noastra le doream si ne intrebam  daca vreodata le putem incepe.Nu trebuie sa avem frica sa incepem ceva ce ne doream de mult.Eu cred ca nu ar trebui sa ne fie frica de fericirea noastra.
O autostima joasa ne duce la o excesiva autocritica ,la un sens de inferioritate si ne duce la faptul ca putem pierde lucruri ,ocazii si persoane care ne-ar putea face fericiti..Toate acestea au o singura urmare daca noi de dam batuti si ne impacam cu ideea de a suferi o viata intreaga:o sa fim toata viata victime,dar nu ca nu am putea fi altfel ci pentru ca ne este frica de fericirea noastra.

Cheile fericirii care sunt?Depinde de noi daca acceptam ceea ce ni se ofera ,si nu cautam doar de dragul de cauta sau schimba ceva ,si ceea ce ni se ofera sa transformam in fericirea noastra.Si daca acest lucru este si fericirea persoanei care ne este alaturi inseamna ca am gasit cheile fericirii sau poate una dintre ele.Sau poate fi un punct de plecare in cautarea celorlalte chei,oricum este un inceput bun.

Punct si de la capat.Un nou inceput de la zero

Viata noastra nu este o linie dreapta ,cateodata ne urca pe un podium,cateodata ne pulverizeaa si ne obliga sa o luam de la capat.Crize ,surprize ,intalniri neasteptate,pierderi ,fac parte din calatoria noastra norocoasa sau dificila,senina sau plina de conflicte,dar mereu plina de pasiune deoarece ne indica o crestere personala.Sunt tragedii dureroase,cum ar fi pierdera unei persoane dragi sau o boala ,lucruri care au nevoie de ajutorul unui specialist.

Dar sunt si alte lucruri mai putin fericite care ne fac sa ne preocupam de siguranta noastra personala,lucruri ce rezulta din frica sau teama de ceva ce nu cunoastem.Suntem mereu inclinati spre ceva concret,ceva care ne da siguranta si uneori nu reusim sa credem ca ar putea fi si o alta parte mai fericita si ca lucrurile ar putea sa ne inbunatateasca viata.Noutatile ne fac sa ni se invarta capul,si noutatile,cat ar fi de norocoase ne par dubioase si ne fac sa fim timorati.Daca ne indragostim imediat dupa o ruptura,dupa o relatie ce a mers prost ,dupa ceva din care am iesit pacaliti sau din care am avut de suferit,convine sa analizam greselile si sa nu le mai repetam dar si sa nu facem exact ceea ce ne-a facut sa suferim.

Greutatea trecutului pe care toti il purtam cu noi mai mult sau mai putin ,slabeste chiar si pe cei ce se considera, sau chiar sunt puternici.Ce sens are sa ne gandim la ceva ce inca nu sa intamplat si mai mult la ceva ce stim ca doar noi putem controla acest lucru.Preocuparea este un sentiment paralizant ,care in loc sa ne impinga inainte,ne leaga picioarele si ne face sa renuntam la ceva de care suntem siguri,pentru un lucru pe care noi il imaginam ca s-ar putea intampla    pe viitor .Toti putem trai cu dragoste ,rabdare si intelegere.Ar trebui doar sa uzam legile de probabilitate si sa luam in consideratie ceea ce este viabil si care ne arata concret ce ar putea fi.Trebuie sa recunosc ca ar trebui sa fim un pic si mai egoisti si sa vedem ce este mai bine pentru noi si daca acest lucru aduce bucurie si partenerului atunci am gasit reteta..

Confuzia este terenul fertil al preocuparii.Persoanele incearca sa ia unele decizii dupa ce a realizat  ceea ce i se ofera..De multe ori suntemi tentati sa ne influentam din mai multe surse si asta nu ne face decat sa fim si mai preocupati si poate  sa ne duca la o decizie care nu este chiar cea mai reusita pentru noi.In general schimbarile sunt pozitive,schimbarile pe care le decidem noi,o schimbare pentru un motiv de studiu ,de munca,un proiect,toate acestea ne inspira optimism,emotie,curiozitate,dorinta de aventura.Cu toate acestea multe persoane se blocheaza,se gandesc la rau ,imaginand mii de necazuri ce ar putea sa se produca:”nu o sa fiu la inaltime  si la nivelul asteptarilor”,”e prea mult pentru mine”,”o sa ma simt singur(a)”.

Ganduri ce le face sa se simta obligate si le fac sa nu mai creada in dorinta lor ,sa nu mai creada in ceea ce le-a facut sa creada in aceste schimbari.Nu ajuta la nimic sa anticipam ganduri negative,care nu aduc decat nereusite si ne impiedica sa ne bucuram de aerul proaspat de moment.Sunt sigur ca cei curajosi vor fi de acord cu mine,in schimb cei care au frica de a incepe de la zero vor spune ca sunt doar precauti ,doar ca eu spun ca :”visele ce noi le creeam si le proiectam trebuie sa le ducem la bun sfarsit sau sa incercam sa le ducem.Nu merita sa le abandonam si sa ne ascundem in spatele unor scuze .Nu este ridicol cel ce viseaza ,ridicol este cel care nu are vise pentru ca  nu va putea niciodata  sa transforme ceva in realitate,si ridicol e cel ce renunta la visele sale pentru  ca nu a avut curajul de a lupta pentru visele tale.Eu am fost si sunt un visator ,am avut si o sa am curajul de incepe din nou de la zero.

Puterea de a merge mai departe

De multe ori in viata ne intalnim cu obstacole care noi le percem ca unele esecuri,doar din motivul ca am fi vrut sa se termine cum am fi vrut noi.Se spune ca ceea ce nu te omoara te intareste,si sunt perfect de acord cu acest lucru.Ar trebui sa privim unele esecuri,poate sunt prea dur in exprimare dar acesta este cuvantul care l-am gasit nu ca o nerealizare ci ca o treapta care ne-a facut sa urcam.Trebuie sa o luam ca o evolutie a noastra ca o treapta ce trebuia pasita pentru a ajunge la ceea ce noi ne dorim in dezvoltarea noastra spirituala .Pentru ca la sfarsit in viata, singura dezvoltare care conteaza   cred ca este dezvoltarea noastra interioara.Fara ea nu putem ajunge nicaieri.Dezvoltarea materiala este ceva trecator,putem fi acum milionari ,pentru ca dupa o saptamana sa redevenim oameni  simpli si singura bogatie ce o purtam cu  noi este bogatia interioara.

Trebuie sa stim sa privim fiecare lucru care nu ne-a reusit ca pe un succes si in momentul acela putem spune ca suntem intr-adevar invingatori,pentru ca in acel moment ceea ce conteaza este ca nu stim de cuvantul esec sau nerealizare.Am mai spus si altadata ca toate se intampla cu un scop in viata,si daca reusim sa vedem in fiecare lucru pozitivitatea atunci realizam ca fiecare lucru are un rol constructiv in viata.Fiecare intamplare este o caramida zidita in acel zid pe care noi il numim”viata”.Fiecare caramida ce noi o zidim are un rol anume, are  functia sa si trebuie sa ne ajute sa intelegem ca viata este  o constructie pe care noi trebiue sa stim rolul fiecarei caramizi.Trebuie sa stim ca fiecare intamplare ,fiacare lucru ce sa petrecut are un rol anume.Depinde doar de noi sa privim partea plina a paharului.Trebuie sa stim sa pastram persoanele deosebite langa noi atunci cand le intalnim,si sa apreciem fiecare lucru la adevarata lui valoare.

Depinde doar de noi sa avem curajul de a lua decizii care ne-ar putea schimba viata.Fiecare are puterea de lua decizia sa isi faca viata asa cum vrea,fiecare are aceasta putere si nu ar trebui sa asteptam alte ocazii in viata pentru ca fiecare ocazie are farmecul si castigul ei.Frica de viitor sau nostalgia trecutului ne fac sa ne gandim mult atunci cand suntem in fata unui lucru ce apare in viata noastra,este ca si atunci cand vrem sa luam un bibelou sa il ducem la noi si ne este teama sa nu il scapam si sa se sparga in momentul in care il avem in mana.Habar nu avem de ce putem fi in stare pentru ca nu avem incredere in noi.Trebuie sa gasim forta sa vedem in fiecare clipa petrecuta in viata noastra un castig si numai atunci realizam ca bogatia noastra interioara este cea mai de pret.

Te chem

Te chem acum in noapte
Caci imi e foarte greu
Sa uit cele intamplate
In sufletul meu

Ma trezesc adesea
Cu gandul la tine
Caci te vreau aproape
Numai pentru mine

Numai la tine pot
Sa-mi caut mangaierea
Si doar tu reusesti
Ca sa-mi alini durerea

Tu reusesti tot timpul
Sa ma faci sa uit de toate
Doamne cand sunt cu tine
Parca sunt pe marte

De as sti oare
Cum sa reusesc
Sa te am aproape
De cate ori doresc

Cred ca n-ar fi clipa
Sa nu fi langa mine
Caci fara tine viata
E foarte pustie

Autor: Alexa

CRACIUN FERICIT!!

Reteta pentru un an bun Se iau 12 luni si se curata foarte bine de amaraciune,mandrie, ura, invidie, frica, irascibilitate si stres. Se imparte fiecare luna in 28-31 zile, dupa caz,astfel ca proviziile sa ajunga exact 1 an! Fiecare zi se prepara separat: 1 parte munca, 1 parte liniste, 1 parte umor. Se mai adauga 3 linguri optimism, 1 lingurita toleranta, un praf de bun simt si… o picatura de speranta! Peste aluatul astfel obtinut se toarna apoi dragoste din belsug… Preparatul gata facut se aseaza pe farfurie si se impodobeste cu frunzulite de curaj si incredere in sine. Se serveste zilnic, cu bucurie, alaturi de ceasca de cafea din fiecare dimineata! Prezenta reteta nu se compenseaza, ea este gratuita si se transmite liber de la om la om, insotita de urarea: Craciun fericit si Un An Nou darnic si bun

Iubire neampartasita

Precum Pamantul se invarte

Si noi nu il putem vedea

Asa iubirea zboara-n juru-ti

O simti,no vezi ,dar e a ta.

O ai cu tine de cand lumea

Oriunde mergi o ai pe ea

Dar sta ascunsa,fara viata

Cand nu ai cui i-o arata.

Dar undeva,departe in lume

Exista un om care ar vrea

Si el sa daruie iubire

Dar n-are nici el cui i-o da.

Si astfel calator in lume

Iubirea e mereu cu tine

Nu e nevoie de-o minune

S-o poti impartasi cu mine.

Sunt calator si eu prin viata

Si port cu mine dragostea

Dar,viata asta se grabeste

Si-o sa raman mereu cu ea

AUTOR Ramona Dragos

Curajul de a nu avea curaj

De multe ori suntem pusi in situatia de schimba ceva in viata noastra.Nu odata spunem ca suntem nemultumiti de ceea ce ni se intampla,suntem nemultumiti de ceea ce facem ,suntem nemultumiti de ceea ce avem.Spunem mereu ca am merita mai mult,ca nu este drept sa ni se intample unele lucruri.Dar noi oamenii suntem sadomasochisti la un moment dat.Ajung la parerea ca durerea ne place .De ce spun asta?datorita faptului ca ,avand posibilitatea de a schimba ceva nu o facem din teama de a nu face rau altcuiva,sau unei persoane,sau din teama ca nu stim ceea ce s-ar putea intampla.Trebuie sa ai un mare curaj atunci cand decizi de a nu avea curajul sa schimbi ceva ce poate ca iti  aduce bine.Dar asta depinde de persoana,si cand spun asta ma refer la unele persoane care neavand curajul de a schimba ceva ,de a incepe un nou inceput decid ca este mai bine sa  se complaca intr-o situatie care cu siguranta nu ii aduce mari satisfactii  dar sunt mandre cu  faptul ca lumea vedea in acea persoana un erou,vad pe cineva care lupta in continuu.

De multe ori alergam dupa fericire,sau cand nu o avem ne dorim cu inversunare ceva ce ne-ar aduce un zambet ,un suras.De multe ori alergam dupa o mangaiere, dupa o alintare,suntem singuri si ne dorim aceste lucruri ,si atunci cand o oportuniatate ni se deschide nu avem curajul sa spunem:trebuie sa profit de aceasta ocazie,trebuie sa ma bucur de aceasta usa ce mi se deschide.Nu intotdeauna avem curajul de a spune :cred ca acest capitol se apropie de sfarsit si ar trebui sa incep un  altul.

Aici intervine durerea care sincer pentru unele persoane aduce placere.Mai exact ,sunt unele persoane carora le place sa joace rolul de victima,sunt mereu in postura in care rolul lor este acela de a interpreta un erou,dar de fapt nu eroismul lor iese in evidenta ,ci privind in profunditate noi vedem curajul lor de a nu avea curaj.Ele vor de fapt compasiune vor sa arate lumii ca de fapt lupta lor cu destinul le epuizeaza dar nu au curajul sa schimbe ceva major care cu siguranta  o schimbare ar aduce.

Cu siguranta ca acest curaj incearca sa fie mascat de “eroismul lor” dar de fapt adevaratul  pierzator este persoana in cauza.Multe din aceste persoane cred ca ele insasi gandesc si au o parere proasta la adresa lor .Se cred inferioare si de aici si vine aceasta lasitate si aceasta nepasare la adresa lor.Cuvintele sau motto-ul lor spune in felul urmator :asta este viata ,asta merit ,am gresit,nu am ce face ,imi duc crucea cu “mandrie “inainte.Dar gandind asa ele elimina din start provocarea pe care viata uneori o ofera.Se spune ca destinul este unul singur si nu poate fi schimbat.Eu inclin sa cred ca noi trebuie sa luam de la destin ceea ce ni se ofera si sa profitam de acest lucru.Nu putem schimba destinul dar uneori avem posibilitatea de ii schimba cursul.Toate se intampla cu un rost in viata ,spune o vorba si eu incet, incet  am ajuns la concluzia ca este foarte adevarat.Unele lucruri,unele evenimente se intampla si nu ii gasim un rost,si trec neobservate,dar numai dupa un anumit timp vedem adevaratul scop cu care sa produs.Sunt o multime de lucruri care par mici la momentul respectiv ,dar care atunci cand le privim in trecut observam adevarata maretie.

Nu am vrut sa acuz persoanele care nu au curajul sa incerce sa schimbe ceva in acest ciclu pe care noi il numim viata pentru ca este decizia fiecaruia de a folosi energia care cu siguranta o avem fiecare din noi,ci doar am vrut sa imi exprim dezamagirea ca noi umanii suntem fiinte care in loc sa profitam de oportunitati si in loc sa avem spiritul de luptator ne multumim sa traim intr-o monotonie care in sinea noastra o uram si in exterior incercam sa jucam rolul celui care i-si aduce jertfa pe altarul vietii si vrea sa ii fie recunoscute meritele de erou.

Trebuie ca in fiecare dintre noi sa existe spiritul de invingator si atunci cand viata ne provoaca la disputa sa stim sa ne folosim de armele pe care noi in prim moment le credem inamice.Trebuie sa invigem aceste dispute cu armele vietii si acestea sunt momentele in care avem posibilitate de a schimba ceva in bine in viata noastra.Nu trebuie sa avem frica de viitor.Eu cred ca noi toti avem destinul dinainte prestabilit,dar stiti care este frumusetea?De multe ori avem posibilitatea de a-l schimba,trebuie doar sa credem in acest lucru

Ingeri pe care ii pierdem dar care ne protejeaza

Cateodata  ne intrebam de ce? ,ne spunem ca nu este corect .Ni se pare ca viata nu este corecta cu noi umanii.Scriu acest lucru cand vad ca uneori viata ne arata ca noi suntem doar ceva pasager  .Si poate asa este ,nu suntem decat niste calatori care  din cand in cand intampinam greutati si cateodata nu reusim sa trecem.Suntem confuzi si in momentele grele aratam spre Dumnezeu si spunem ca nu a fost corect.Dar o prietena imi spunea ca noi am decis sa ne conducem singuri.Dar oare destinul il decidem noi ,sau avem un destin hotarat .Se spune ca destinul nu il facem noi dar trebuie sa stim ce sa facem cu ceea ce ne ofera destinul.Decidem ceea ce putem face cu destinul ,vrem sa construim ,vrem sa realizam dar la un moment dat destinul ne spune fara voia noastra gata.Este mana destinului ,cine hotareste si in baza la care principiu se sfarseste viata .Unii mor tineri ,altii mor batrani si cateodata nu ni se pare corect sau poate doar spunem ca ar fi trebuit sa nu se intample.

De fiecare data cand cineva ne paraseste este o durere ,este ceva ce pleaca odata cu acea persoana,o particica din noi i-si  ia la revedere de la noi,poate datorita faptului ca nu acceptam ca acea persoana numai este.Persoanele dispar si ne raman doar amintirile.Amintirile  fac ceea ce noi ne dorim de fapt ,retine langa noi persoana pe care noi la acel moment spunem ca am pierdut-o.Moartea este unicul mod pe care destinul a ales sa ne arate ca exista viata.

Poate ca intelegem si ne dam seama doar atunci cand pierdem pe cineva,poate ca nu este corect sau poate ca asa este mai bine,dar noi trebuie sa intelegem ca suntem doar ceva pasager in aceasta lume si depinde de noi daca vrem sa ramanem prezenti in memoria celor care pe care ii iubim si le vrem binele.

In memoria lui Nelli ,amica mea care numai este cu noi dar care o sa ramana in inimile celor care au cunoscut-o.

Saracie si belsug

Azi in viata ai de toate                                            

Te gandesti “pana la moarte”,

Viata poate fi rea

Clipa poate totul sa ia

Dar de in viata-ti este greu,

Zambeste!Maine poate fi mai rau

Si-asa vei trece mai usor,

Peste-un necaz in viitor.

In viata cand iti va fi bine,

Gandeste-te la ce va fi maine                                                            

Caci roata toata se-nvarteste,

Bine cu rau se rasplateste.

Cum dup-o zi cu soare,

Seara vine o furtuna mare

Si tot ce soarele incalzeste

Vine furtuna si raceste.

Desi furtuna este mare

Ca semn de binecuvantare

Pe cand furtuna se opreste

Un curcubeu se arcuieste.

Si daca-n viata ai adunat

Neobosit si neincetat

Cu lucrul mainilor ,cinstit,

Neincetat si neobosit                                

Chiar daca clipa ti-a luat

Tot ce cu greu ai adunat,

Tu poti sa spui cu dreptul Iov

Chiar de esti ,orb ,sarac si schiop

Domnul  a dat,Domnul a luat,

Fie-I numele binecuvantat!

Autor     Ramona Dragos

Paradoxuri

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem: cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.Avem case mai mari, dar familii mai mici,Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina, dar mai putina sanatate.Bem prea mult, fumam prea mult,Cheltuim prea nesabuit,Râdem prea putin,Conducem prea repede,Ne enervam prea tare,Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata,Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.Am curatat aerul, dar am poluat solul.Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.Scriem mai mult, dar învatam mai putin.Planuim mai multe, dar realizam mai putine.Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce în ce mai putin.Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor superficiale.Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi,Case mai frumoase, dar camine destramate.Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior.Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare si în care poti decide fie sa împartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi aceste randuri.Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate. Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine. Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci când sunt sincere. Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea persoana nu va mai fi lânga tine. ai. timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai. Avem timp pentru toate. Să dormim, să alergăm în dreapta şi în stânga, să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou, să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine, avem timp să citim şi să scriem, să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris, avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm, avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.Avem timp pentru ambiţii şi boli, să învinovăţim destinul şi amănuntele, avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile, avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm, avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea, avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem. Avem timp pentru toate. Nu e timp pentru puţină tandreţe. Când să facem şi asta murim.

Michael Bublé – Haven’t Met You Yet

Cred ca trebuie doar sa fim optimisti si sa credem ca persoana la care visam si ne dorim sa o intalnim exista undeva.Eu cred  ca fiecare are ceea cea ce merita cu adevarat.Si la fel eu as vrea sa am ceea ce merit.Daca numai am incerca sa fim mai buni poate ca o sa avem ceea ce meritam,adica ceva care sa se intoarca la noi.Oferim bine si ar trebui ca regula sa functioneze si la noi …adica acel bine sa ne fie returnat .Eu cred ca ar fi corect asa.Nu credeti? eu sunt sigur si la fel ar trebui sa fim toti.